Divorțuri
Marea majoritate a oamenilor se consideră fericiți atunci când cei din familia lor sunt sănătoși și când există o relație bună între ei. Din păcate, realitatea ne demonstrează că sunt din ce în ce mai multe situații în care cuplurile decid să divorțeze, deoarece nu mai pot gestiona relația lor. Aceste divorțuri sunt traumatizante atât pentru ei, cât și pentru copiii lor. Ascult cu atenție, consiliez și asigur păstrarea confidențialității discuțiilor purtate de soții aflați în această situație.
Am constatat deja că niciodată divorțul nu este o procedură plăcută. Îmi dau seama cât de greu e pentru copiii care trec prin astfel de momente. Știu că fiecare caz are particularitatea lui. De aceea, fiind și mamă, ascult cu atenție, consiliez și asigur păstrarea confidențialității discuțiilor purtate de dumneavoastră în această situație.
Cât timp ambii soţi se pun de acord în privinţa anumitor aspecte, cum ar fi: numele pe care îl va purta fiecare după desfacerea căsătoriei, domiciliul pe care îl vor avea copiii lor minori după divorţ, contribuţia fiecărui soț la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională ale copiilor lor minori după divorț şi modalitatea în care părintele separat de minori va avea dreptul să păstreze și după divorț legături personale cu aceștia, divorţul pe cale notarială este o procedură simplă și rapidă, chiar şi în cazul existenţei copiilor minori. În această procedură, notarul poate doar constata că autoritatea părintească în ceea ce îi priveşte pe minori va fi exercitată în comun și după divorț de ambii părinți.
Procedura notarială a divorțului
Procedura divorţului prin acordul soţilor este de competenţa notarului public cu sediul biroului în circumscripţia judecătoriei în a cărei rază teritorială s-a încheiat căsătoria sau se află ultima locuinţă comună a soţilor.
Prin ultima locuinţă comună se înţelege ultima locuinţă în care au convieţuit soţii. Dovada ultimei locuinţe comune se face, după caz, cu actele de identitate ale soţilor, din care rezultă domiciliul comun sau reşedinţa comună a acestora, ori, dacă nu se poate face dovada în acest fel, prin declaraţie autentică pe propria răspundere a fiecăruia dintre soţi, din care să rezulte care a fost ultima locuinţă comună a acestora.
Soţii se vor prezenta personal în faţa notarului public pentru depunerea cererii de divorţ, precum şi ulterior, în cadrul procedurii, pentru a stărui în cererea de divorţ şi pentru exprimarea consimţământului liber şi neviciat cu privire la desfacerea căsătoriei.
În cazul divorţului prin procedura notarială este admisibilă, prin excepţie, reprezentarea, dar numai la depunerea cererii de divorţ, situaţie în care mandatul (procura specială încheiată în formă autentică) va cuprinde acordul soţului reprezentat (mandantului) cu privire la toate elementele menţionate în cerere. În mandatul de reprezentare la depunerea cererii de divorţ se va menţiona că termenul comunicat mandatarului, conform art. 376 Cod civil, este termen în cunoştinţă pentru soţul reprezentat. Lipsa din mandatul de reprezentare a unuia din elementele menţionate în cerere atrage respingerea cererii de divorţ.
Potrivit prevederilor legale în vigoare, cererea de divorţ se face în scris şi se semnează personal de către soţi sau prin mandatar, în faţa notarului public la care se depune cererea.
Cererea de divorţ va cuprinde declaraţia soţilor că au ori nu copii minori născuţi din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi, acordul lor de principiu cu privire la copiii lor minori, mai exact înțelegerea lor cu privire la domiciliul pe care îl vor avea copiii lor minori după divorţ, contribuţia fiecărui soț la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională ale copiilor lor minori după divorț şi modalitatea în care părintele separat de minori va avea dreptul să păstreze și după divorț legături personale cu aceștia, precum şi numele de familie pe care îl va purta fiecare dintre ei după pronunțarea divorțului.
Cererea de divorţ va fi însoţită de fotocopii de pe certificatele de naştere ale soţilor, precum şi de pe actele de identitate ale acestora şi, după caz, ale copiilor minori. Odată cu depunerea cererii de divorţ, soţii vor prezenta notarului public originalul certificatului de căsătorie emis de autorităţile române, de pe care se va face copie legalizată, care va fi anexată la cererea de divorţ. Originalul certificatului de căsătorie se reţine de către notarul public până la eliberarea certificatului de divorţ.
După ce efectuează operaţiunile prevăzute de lege, notarul public acordă soţilor un termen de reflecţie de 30 de zile şi îi informează despre aceasta la momentul înregistrării cererii.
Dacă soţii au copii minori, după înregistrarea cererii de divorţ la RNECD şi în registrul de divorţuri de la biroul notarial, notarul public va sesiza autoritatea competentă în vederea efectuării raportului de anchetă psihosocială, ataşând cererii proiectul acordului soţilor cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti, locuinţa copiilor, modalitatea de păstrare a legăturilor personale şi stabilirea contribuţiei fiecăruia dintre părinţi la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a copiilor după divorţ. La dosarul cauzei se depune raportul de anchetă socială, în vederea soluţionării procedurii de divorţ pe cale notarială.
În cadrul procedurii divorţului cu copii minori, audierea minorilor se face de către notarul public după realizarea, de către organele abilitate, a raportului de anchetă psihosocială.
În ceea ce priveşte numele pe care copiii îl vor purta după divorţ, precizăm că aceştia îşi vor păstra numele cuprins în actul de naştere.
Acordul soților cu privire la copiii lor minori, mai exact înțelegerea lor cu privire la domiciliul pe care îl vor avea copiii lor minori după divorţ, contribuţia fiecărui soț la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională ale copiilor lor minori după divorț şi modalitatea în care părintele separat de minori va avea dreptul să păstreze și după divorț legături personale cu aceștia, vor fi transpuse într-un acord parental, care va fi încheiat odată cu admiterea cererii de divorț. Acest acord reprezintă titlu executoriu, conform art. 101 din Legea nr. 36/1995.
În situaţia în care pe parcursul procedurii divorţului unul din soţi decedează, căsătoria încetează prin deces, iar procedura divorţului se clasează.
La expirarea termenului acordat, dacă soţii sunt prezenți personal la sediul biroului notarial și stăruie în cererea de divorţ şi dacă, în acest sens, consimţământul lor este liber şi neviciat, după autentificarea acordului părinţilor cu privire la copiii minori, notarul public întocmeşte o încheiere de admitere a cererii de divorţ prin acordul părţilor, încheiere prin care constată că aceştia îşi exprimă consimţământul liber şi neviciat şi sunt îndeplinite, cumulativ, şi celelalte condiţii legale prevăzute de Codul civil pentru desfacerea căsătoriei, care va fi semnată de către ambii soți, și eliberează certificatul de divorț prin care constată desfăcută căsătoria prin acordul părţilor, care nu va conține informații cu privire la motivele de desfacere a căsătoriei și nici despre culpa exclusivă sau comună a soților la desfacerea căsătoriei.
La expirarea termenului acordat, în caz de neprezentare a soţilor şi în lipsa unei cereri de amânare a acestora, notarul public respinge cererea de divorţ prin încheiere.
Notarul public va respinge cererea de divorţ și dacă soţii nu se înţeleg cu privire la exercitarea drepturilor părinteşti sau la purtarea numelui de familie după divorţ.
Dacă în urma analizării cererii de divorţ şi a documentelor depuse la dosar rezultă că nu sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condiţiile legale, notarul public va întocmi o încheiere de respingere a cererii de divorţ, părţile fiind îndrumate să se adreseze instanţei, conform art. 374 Cod civil. În acest caz, respingerea cererii de divorţ trebuie să cuprindă în mod obligatoriu, motivul respingerii cererii de divorţ, precum şi îndrumarea părţilor către instanţă.
Notarul public emite încheierea de respingere a cererii de divorţ în unul dintre următoarele cazuri, precum şi în alte situaţii în care nu sunt îndeplinite, cumulativ, condiţiile legale prevăzute de Codul civil pentru desfacerea căsătoriei prin acordul părţilor:
a) nu are competenţa să soluţioneze cererea de divorţ
b) cu privire la unul dintre soţi a fost instituită măsura consilierii judiciare sau a tutelei speciale
c) unul dintre soţi nu îşi poate exprima consimţământul liber şi neviciat
d) la depunerea cererii de divorţ nu sunt prezenţi ambii soţi personal sau prin mandatar
e) unul dintre soţi sau mandatarul refuză să semneze cererea personal, în faţa notarului public
f) soţii refuză să dea declaraţiile prevăzute de regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995
g) soţii nu se înţeleg cu privire la numele de familie care urmează a fi purtat după divorţ de către fiecare dintre ei
h) soţii nu prezintă, la depunerea cererii de divorţ, actul de căsătorie în original
i) unul dintre soţi se prezintă în faţa notarului public la termenul de 30 de zile acordat şi declară că nu mai stăruie în cererea de divorţ
j) unul dintre soţi nu mai stăruie în cererea de divorţ, întrucât nu s-a prezentat în faţa notarului public la termenul stabilit pentru a declara că stăruie în cererea de divorţ
k) cererea a rămas fără obiect, întrucât căsătoria dintre soţi a fost desfăcută de către o altă autoritate competentă
l) soţii se împacă
m) soţii îşi retrag cererea de divorţ
n) soţii nu se înţeleg cu privire la obligaţiile pe care le au în legătură cu copiii minori sau cu privire la numele ce urmează să îl poarte după divorţ
o) înainte de finalizarea procedurii de divorţ unul dintre soţi a decedat, căsătoria încetând în acest mod.
După eliberarea certificatului de divorţ, foştii soţi pot solicita notarului public autentificarea unei convenţii de lichidare a regimului matrimonial.
Actele necesare în procedura notarială a divorţului
Cererea de desfacere a căsătoriei trebuie să fie însoțită de următoarele acte:
- Actele de identitate ale soților
- Certificatele de naștere ale soților
- Certificatul de căsătorie emis de autoritățile române, în original
- Certificatele de naștere ale copiilor minori, dacă este este cazul